Am ratat şansa de a aşeza România între statele lumii băgate în seamă de cel mai în vogă om politic al planetei, după izbucnirea războiului din Ucraina. Şi asta numai datorită lipsei de fler politic al preşedinților celor două camere ale Parlamentului, care nu au înțeles cât ar fi contat pentru prestigiul nostru internațional dacă domnul Zelinski, îmbrăcat cu celebrul său tricou, s-ar fi adresat on-line Parlamentului României… N-au insistat cei doi pe lângă proaspătul nominalizat pentru acordarea Premiului Nobel pentru pace să ne zică şi nouă câteva cuvinte…Puteau să insiste în acest sens şi pe lângă partenerul nostru comun să-l înduplece pe liderul ucrainean să ne spună în stilu-i flegmatic, nişte vorbe meşteşugite d’ale lui… Vă daţi seama ce ar fi însemnat pentru ratingul nostru de țara, ca după ce domnul Zelinski s-a adresat Parlamentului european, Congresului SUA, Camerei Comunelor, Parlamentului Germaniei, Knesessetului să se fi adresat Parlamentului României? E posibil „ca Câțu” şi „ca Ciolacu” să fi avut ceva reticențe având în vedere cum i-a urechiat preşedintele Ucrainei pe liderii politici cărora li s-a adresat on-line, cum le-a dat na-na pentru statutul lor de simpli contemplatori la criza ucraineană…

Am ratat şansa de a afla de la sursă ce înseamnă cu adevărat prețuirea valorilor occidentale la care aspiră domnul Zelinski, pentru care merită să-ți sacrifici la o adică poporul…Am pierdut ocazia de a ne spune el imperativ ce trebuie să facem ca să fie bine … Cred că liderii noştri s-au temut de previzibila dojană a preşedintelui ucrainean care-i slobod la gură, ca orice actor…Trebuia să accepte posibilele lui critici pentru că nu am fost alături de poporul ucrainean cu arma în mână, în condițiile pericolului ca pământurile româneşti ale Bucovinei de nord, Herței şi Bugeacului să ajungă sub stăpânirea muscalilor…

Trebuia „ca Câțu” şi „ca Ciolacu” să fie bărbați şi să-şi asume eventuala critică a liderului de la Kiev pentru neorganizarea învățământului autohton în limba ucraineană, pentru o mai uşoară integrare a copiilor refugiaților ucraineni în sistemul nostru de învățământ, pentru neimplementarea manualelor de istorie ucraineană în curricula noastră şcolară.

Desigur avem lipsuri, dar ar fi dat bine dacă ni le-am fi asumat chiar în fața domnului Zelinski şi ne-am fi angajat că le remediem… Că de exemplu vom arbora drapelul Ucrainei pe toate clădirile administrației noastre de stat, că vom proiecta culorile galben -albastru pe cele mai impozante clădiri din România, că, că…Datorită celor doi lideri autohtoni am ratat şansa de a-l auzi pe preşedintele Zelinski rostind sloganul său „Glorie Ucrainei” odată cu acel controversat salut, greu de înțeles prin simbolistica sa şi mai ales pentru că aparține unui evreu…Totodată i-au privat pe colegii parlamentari de şansa de a-l aplauda şi ovaţiona în picioare, ca în marile capitale ale lumii, pe liderul de la Kiev…

P. S. : Solidaritate cu poporul ucrainean greu şi nedrept încercat în aceste zile…