N-avem fler politic Nou! +++ UCRAINA VICTIMĂ (ȘI) A POLITICIENILOR SĂI Nou! +++ TAKUBA Nou!

UCRAINA VICTIMĂ (ȘI) A POLITICIENILOR SĂI

Gl.bg.(rz)-prof.univ.dr. Adrian STROEA

Din nefericire previzibila agresiune militară a Rusiei asupra Ucrainei s-a produs. Fără echivoc aceasta este o consecință a (încă) aberantei confruntării dintre Est și Vest, a faptului că actuala ordine internațională are în istoricul recent precedente de acest tip, acceptate ipocrit în funcție de propriile interese, în ambele puncte cardinale. Cu câteva zile în urmă, un înalt demnitar chinez adresa o întrebare retorică ce conținea și răspunsul: „NATO, prin cele 5 valuri de înaintare către Est nu s-a gândit că pune în dificultate Rusia?” Desigur, că s-a gândit, fapt ce ineluctabil i-a iritat pe ruși care au invocat premeditare și le-au amintit americanilor că nu respectă promisiunea-angajament, laitmotiv-ul înțelegerii de la Malta din 1989, „nici un pas către est”. Nu comentez dimensiunea (i)morală a înțelegerii celor două părți, de a decide a-priori evoluția statelor din fostul bloc estic, fără a ține cont de opțiunile acestora de securitate, ci doar consecințele nepăstrării sale în registrul gentleman agreement-ului, clamat dur de Putin: „am fost păcăliți”, cochetarea Occidentului cu Ucraina și Georgia – și aș mai adăuga preocuparea pentru democrația din Belarus- constituie depășirea inacceptabilă a „liniei roșii”…

Cu ceritudine că singura soluție la detensionarea situației din zonă ar fi reprezentant-o de la început dialogul și concesiile rezonabile ale ambelor părți. Dialog a existat, dar mult prea anemic, lipsit se pare de încrederea reciprocă a părților, marcat de exageratele pretenții ale Rusiei, de revenirea la situația din 1997 și chiar mai dinainte… În mod ineluctabil, un rol decisiv în sporirea tensiunilor l-a avut elita politică conducătoare a Ucrainei, în frunte cu comediantul Volodîmîr Zelenski, care prin nerealism politic, inabilitate și încăpățânare a dus țara în actuala situație…Oare nu a înțeles nimic din experiența Georgiei? Nu a intuit că în condițiile neacceptării „Înțelegerii de la Minsk” că aici se va ajunge? Mai ales în condițiile în care era previzibil că după luni de zile în care 150 000 de militari ruși au fost concentrați din toată Rusia și au traversat iarna în corturi, Putin nu putea din perspectiva credibilității sale politice interne, al modului cum va rămâne în istoria rușilor, să-i retragă în cazărmi fără „rezolvarea” problemei? În condițiile date nu pot înțelege încrâncenarea, încăpățânarea perdantă a lui Zelenski de a o ține langa cu integrarea euro-atlantică, cu măidăneala…Vrea democrație? Să o construiască! Vrea curcubeu? Să-i dea drumul…Sau nu poate implementa toate valorile lumii civilizate fără directivele suprastatale ale UE, fără a-și transfera suveranitatea la Bruxelles? Să fim serioși…Eu nu-s convis că el este cu adevărat sub steagul galben-albastru…Nu-i înțeleg nici logica insistenței nerealiste de intrare în NATO. Păi el nu știe că între condiționările aderării la acestă alianță defensivă este și aceea a lipsei litigiilor teritoriale cu vecinii? Și Ucraina are nu numai litigiile teritoriale cu Rusia ci cu toți vecinii săi… Și încă ce litigii…

Poziționarea sa aparent patriotică, în fapt nerealistă, cu iz de de maidan, botanistă a contribuit major la declanșarea invadării țării sale și a dramei cetățenilor nevinovați. Adevărul este că și aceștia și-au făcut-o oarecum cu mâna lor, 73% votând un nimeni politic, înscriindu-se în bezmeticeala electorală globală…Poate că au fost seduși prea ușor de șarmul său din filmulețul comic în care, împreună cu încă un individ, ambii cu pantalonii în vine cântă la pian, chipurile prin atingerea clapelor acestuia cu „rușinea”, în urma unei țopăielii ce se vrea hazlie… Așa cum se întâmplă de obicei în astfel de situații ipocrizia este prezentă la marii actorii (politici) implicați. Nu există numai îngeri absoluți și numai draci desăvârșiți! Fără echivoc Putin a declanșat o agresiune militară de neacceptat împotriva unui stat independent și suveran. A început un război, deși se ferește de acest termen reprobabil ce dă fiori și folosește sintagma operație militară specială. Acuma dacă este să fim drepți și democrațiile consolidate evită cu desăvârșire termenul de război, înlocuindu-l cu cel de operații (de stabilitate și de sprijin, de asistență umanitară), adică de bine, etc… La rândul său și Putin încearcă să convingă că subscrie „operația militară specială” tot binelui, în cazul de față „denazificării”… Culmea este că definirea agresiunii unui stat și introducerea sa în dreptul internațional îi aparține unui rus, fostului ministru de externe Maxim Litvinov…Deși Carta ONU interzice intervențiile armate în alt stat, ele se practică din nefericire, inclusiv de către unele democrații consolidate. Aceste intervenții pot avea loc doar în baza unui mandat al Consiliului de Securitate al ONU în cazul unui genocid, al unui dezastru umanitar…Din nefericire Putin calcă pe urmele democrațiilor…

Nici în Iugoslavia nu a existat un astfel de mandat…Totuși intervenția militară americană s-a produs, invocându-se necesitatea stopării genocidului din Balcanii de Vest. Cei drept intervenția militară a fost mai soft decât a rușilor, pentru că i-a lipsit componenta terestră! Dar cea aeriană din Serbia nu a diferit în esență de cea similară a lui Putin în Ucraina care a vizat tot efectuarea de „lovituri chirurgicale”, numai asupra infrastructurii aeroporturilor, centrelor de conducere și unităților militare. Totuși ambele nu au fost atât de „chirurgicale”; pentru că americanii au mai lovit din greșeală taman ambasada Chinei la Belgrad, un autobuz cu călători pe care l-a confundat cu un tanc, iar rușii niște blocuri de locuințe…Și unii și alții au justificat agresiunile militare invocând crizele umanitare din fosta Iugoslavie, respectiv din ultimii 8 ani din republice recent autoproclamate Donețk și Lugansk…Și unii și alții au încearcat și încearcă să imprime legitimitate propriilor intervenții militare. Astfel, pentru a obține mandatul ONU pentru intervenția din Irak, generalul afro-american Colin Powell, a invocat de la tribuna ONU criza umanitară generată de posesesia de arme de nimicire în masă și de vectori balistici aferenți, de către dictatorul Sadam Husein, pericol iminent pentru lumea civilizată, ducând deliberat în eroare opinia publică internațională…

Putin a justificat intervenția din Ucraina invocând articolul 51 al Cartei ONU, care dă dreptul unui stat de a interveni într-un alt stat independent la solicitarea acestuia pentru a soluționa o criză, numai că Donețk și Lugansk nu sunt recunoscute internațional ca state, numai Rusia recunoscându-le…În fapt și acest ultim conflict este expresia ireconciliabilității dintre conceptul de autodeterminare și cel de respectare a integrității teritoriale. Și Estul și Vestul se poziționează versatil față de acest binom în raport cu propriul interes de moment…Astfel, democrațiile consolidate, în primul rând cea mai consolidată, nu recunoaște autonomia republicilor Donețk și Lugansk, dreptul lor la autoderminare, de secesiune, dar au recunoscut Kosovo…Republică pe care Rusia nu a recunoscut-o, dar care astăzi susține cele două republici secesioniste din estul Ucrainei…De altfel și Kosovo și Donețk și Lugansk au apărut cu sprijinul SUA, respectiv ultimile două ale Rusiei…Și exemplele pot continua cu poziționările acestora față de mișcarea separatistă armeană din Nagorno Karabah. Despre intervenția ambelor părți în Siria nu voi face referire… Și acolo a fost și este mută suferință. Despre cea produsă de „primăvara arabă” nu mai discut…Agresiunea trebuie zăgăduită de umanitate prin eforuri conjugate, principiale.

Mă bucură protestele publice inclusiv din Rusia și sper că ele sunt sincere, cu adevărat spontane! Sper să nu fie de tipul celor de la București din trecutul apropiat…Totodată nu pot să-mi reprim indignarea că sensibilitatea opiniei publice, mai ales din lumea civilizată, nu s-a manifestat la fel de promt și față de victimile din Serbia, Siria și de oriunde din lume…Vreau să cred că empatia cu cei în suferință nu se induce printr-o formă sau alta prin vectori ideologici de sensibilizare, că este exclusiv rezultatul propriilor convingeri și sensibilități umane…

Apropo de sensibilitate este admirabilă atitudinea românilor de a-i primi și ajuta pe refugiații din Ucraina. Au dovedit că omenia față de semenii ucraineni nu trebuie afectată de reticența firească față de statul lor care s-a dovedit prin politica sa constant antiromânesc…În concluzie, este nevoie de echilibru de putere, de rațiune, de renunțare a dreptului forței în detrimentul forței dreptului și de către Est dar și de către Vest, în esență de o nouă ordine internațională! Aspirațiile euro-atlantice clamate de președintele Zelenski sunt de de înțeles până la un punct, nu și prețul uriaș plătit prin inutilă suferință de poporul ucrainean pentru utopiile lui…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *