Toate cele care au urmat după decembrie 1989 m-au găsit la o vârstă matură (41 de ani) și având un bagaj de semnificative și foarte adesea dificile experiențe de viață. Cei care mă cunosc îndeaproape știu ce copilărie, ce adolescență și ce primă tinerețe pline de nenorociri, necazuri și nevoi am avut și ce grele încercări a trebuit să înving. Prin educația primită în familie și prin structura intelectuală pe care mi-am format-o, de esență umanistă, am dobândit o destul de corectă capacitate de analiză a ceea ce mă înconjoară atât îndeaproape, cât și în plan social. Iar prin natura profesiei am auzit, am văzut și am trăit foarte multe și nu tocmai dintre cele frumoase și bune.
Ce vreau să arăt prin această lungă introducere? Doresc să subliniez că nu m-am născut nici în avântul de bună credință, nici în naivitățile și brambureala nouăzeciste și nici în puf, cu pampers, adidași falși și Coca Cola. Cu alte cuvinte și în concluzie, cam știam încă de pe atunci, din ’90, cu ce se mănâncă viața și lumea înconjurătoare, iar experiența mi-a fost de folos pentru a naviga în siguranță printre tentațiile și încercările nu puține și de tot felul care au urmat. Iată-mă, însă, ajuns în zilele noastre, în situația paradoxală de a nu mai pricepe unele dintre cele ce se petrec. Mă refer mai ales și explicit la situația copiilor și adolescenților care trebuie, subliniez trebuie, să meargă la școală. După ce că învățământul românesc era deja un dezastru din toate punctele de vedere și devenise cvasi inutil, s-a suprapus, bomboană pe colivă, închiderea școlilor timp de un an și jumătate, iar acum este iminentă repetarea acestei imense nenorociri.
Exceptând-o pe distinsa Maestră Laura Vicol, deputat din partea PSD, care s-a poziționat manifest ferm și neechivoc împotriva acestei aberante și criminale măsuri, alte voci și alte luări de atitudine nu am prea mai auzit. Mamă de copii școlari fiind, doamna avocat înțelege perfect incalculabilele consecințe dezastruoase ale așa-zisului învățământ online. Întreb cu toată seriozitatea : bezmeticii și iresponsabilii noștri parlamentari nu au copii și nepoți școlari? Nu au aflat și nu înțeleg nimic din ceea ce s-a petrecut până acum ? Nu conștientizează urmările profund nefaste ale acestei situații intolerabile? Nu îi preocupă chiar deloc viitorul copiilor și al nepoților lor și viitorul țării acesteia? Știu acești imbecili câte sute și sute de mii de copii nu au divaisurile necesare? Au habar acești idioți în câte sate nici măcar curent electric nu este, ca să nu mai vorbim de internet? Nu ne este destul faptul că mulți dintre acești minunați parlamentari sunt chiar ei analfabeți funcțional și că, în condițiile date, vor crește alte generații de incapabili?
Trezește-te, Gheorghe! Trezește-te, Ioane! Treziți-vă voi, români, talpa țării, cei care ați dori să dați învățătură copiilor voștri spre a-i scăpa de sărăcie și nevoi!
Apreciez comentariu!
Salutare. Am descoperit blogul tau folosind msn. Este un articol foarte frumos scris. Ma voi asigura ca il marcati si revin pentru a afla mai multe despre informatiile dvs. utile. Multumesc pentru postare. Cu siguranta ma voi intoarce.
Artificial intelligence creates content for the site, no worse than a copywriter, you can also use it to write articles. 100% uniqueness :). Click Here: https://google.com/amp/s/clck.ru/32oo8j