Astăzi 1 iunie se împlinesc 75 de ani de la ultimul salut adresat națiunii române de către mareşalul Ion Antonescu. A fost un salut dramatic, emoționant, transmis de la Jilava, în ultimile clipe ale existenței sale, din fața plutonului de execuție…

Şansa de a-şi saluta în acest mod inedit națiunea, căreia i-a dedicat întreaga sa viață, i-a fost oferită generos de tatăl Custodelui coroanei, ce-l ce l-a arestat la 23 august 1944 şi l-a predat în plin război, inamicului.

Gestul regelui Mihai I a fost probabil expresia gratitudinii sale față de mareşal, pentru că în septembrie 1940 l-a readus pe tron, în urma impunerii exilului vrednicului său de uitare tată, Carol al II-lea…Mult prea absurd regretatul rege Mihail I şi-a reconfirmat „recunoştința” față de mareşal, respingând cererea de grațiere transmisă de familia acesteia! Altfel, i-a dat posibilitatea mareşalului să-şi ridice pentru ultima dată pălăria în fața națiunii sale, căreia i-a dedicat întreaga viață…

Prin gestul său, pe care l-a dorit salvator pentru monarhie, regele Mihai I, s-a dovedit umil şi obedient față de „Duşmanul de la Răsărit”, metamorfozat în scurt timp în prieten şi frate al poporului român. Poate pentru că noi întotdeauna am avut vocația unor schimbări sentimentale oficiale profunde, diametral opuse celor anterioare. Nu întâmplător s-a schimbat după ’89 emitentul de „luminã”, cel anterior, de la Răsărit” devenind actuala amenințare la „flancul de sud-est al NATO”…

Bine că nu ne-am schimbat percepția oficială despre mareşal, statuată în perioada de influență sovietică. Dar să fim corecți şi să recunoaştem că noi românii nu avem nici un merit în acest sens…Tot străinii veghează responsabil ca el să rămãnă criminal de război, antisemit, etc…

autor prof. Adrian STROEA