Fără surprindere, dar cu suficientă mâhnire am aflat că promoțiile din acest an ale instituțiilor de
învățământ militar (colegii militare, școli de maiștri militari și subofițeri, academii ale categoriilor de
forțe, institute medico-militare, etc.) vor purta numele „Regele Mihai-100). Prin aceast gest,
conducerea Ministerului Apărării Naționale, continuă seria acțiunilor sale nu tocmai republicane din
ultimii ani: participarea armatei la funeraliile ex-regelui Mihai I și la cele ale consoartei sale, care nu a
deținut niciodată legal o calitate regală și nici cetățenia română; participarea repetată a Brigăzii 30
Gardă „Mihai Viteazul” la anualele manifestări „Garden Party” de la Palatul Elisabeta, unde muzica
militară (a armatei Republicii) intonează imnul regal;  consacrarea unui general (în ținuta armatei
Republicii) ca „adjutant al Majestății sale Regelui” (convertit ulterior în „adjutant” al custodelui) ;
vizitele  „custodelui coroanei”și ale soțului său în unități militare (ca odinioară în arma regală)… 
Încerc să deslușesc care din meritele monarhului au fost decisive în asocierea  promoțiilor  din acest
an cu numele său, hărăzite să pășească în nobila carieră militară sub augustul său patronaj spiritual.
Să fie expresia aprecierii istoricului gest al tânărului rege de a-l aresta pe mareșalul Ion Antonescu, în
plin conflict și de a-l preda inamicului, nimeni altul decât actualul factor de insecuritate de la „flancul
de sud-est” ?
Sau o fi rezultatul dorinței de trecere în derizoriu a acuzațiilor de „înaltă trădare” aduse regelui de
către unii istorici, pentru că prin Comunicatul din 23 august 1944 a ordonat armatei să înceteze focul
împotriva sovieticilor, deși armistițiul s-a semnat abia în 12 septembrie 1944, făcând posibil ca 175
000 de militari să fie luați prizonieri?
Nu-i exclus ca atribuirea numelui fostului suveran promoțiilor să se datoreze aprecierii faptului că la 6
iulie 1945 regele a fost decorat cu ordinul sovietic „Pobeda”. Și nu numai că a fost decorat, dar și că
„Pobeda”a fost purtată de suveran, inclusiv la ceremonialul organizat cu prilejul trecerii în veșnicie a
tovarășului Mihai Kalinin, președintele Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S., semnatarul listelor
cu execuțiile individuale și colective (Katyn).
Poate că alăturarea augustului nume promoțiilor se datorează faptului că a decernat cel mai important
ordin militar românesc (Mihai Viteazul), înființat de vrednicul său bunic Ferdinand I, lui Stalin care
modest, politicos a recomandat ca ordinul să fie atribuit mareșalului Malinowski…
Despre decorarea dr. Petru Groza cu Ordinul Serviciu Credincios în grad de Colan de către regele
Mihai ce să mai spui?
Tind totuși să cred că promoțiile au fost numite „Regele Mihai-100”, pentru ca cei ce pășesc în cariera
armelor să-și aducă mereu aminte de faptul că suveranul este unul din semnatarii Declarației de la
Budapesta pentru autonomia Transilvaniei, din 16 iunie 1989. „Este în folosul popoarelor noastre ca
diversitatea culturală, religioasă și de tradiții care a făcut specificul Transilvaniei să fie prezervată.
Dreptul la o reprezentare politică autonomă și la autonomie culturală a fiecărei națiuni trebuie
garantat.” Ce-i drept această declarație de susținere a iredentismului maghiar este un pas înainte față
de Unio Trium Nationum din anul 1437, acel „Fraterna Unio” fără de români, care erau scoși – deși
erau grup etnic majoritar-de la orice participare la viața politică și socială a Transilvaniei…
Mă întreb dacă nu era mai indicat ca promoțiile să poarte o denumire cu adevărat onorantă, ca de
exemplu „Revoluția de la 1821- două secole”. Sau acestă mișcare simbol a renașterii naționale de
acum 200 de ani trebuie uitată, pentru că tot ce este național excede tendințele globaliste?